Despre noi
Parapantismul a ajuns in Romania printr o greseala.Cineva a comandat o parasuta si I sa livrat o parapanta.
De la acea greseala au trecut 15 ani..
Si eu Am inceput acest sport in urma cu 12 ani absolut intamplator.
Pe dealurile din jurul orasului natal,Targoviste , cineva se tot chinuia sa ridice un zmeu sau cel putin asta credeam eu ca e , din curtea casei parintilor unde ma aflam.
Ajuns acolo am constatat ca zmeul era de fapt o parapanta.
Dupa primul zbor am simtit ca atinsesem cel mai vechi vis al meu:acela de a zbura.Mai tarziu am inteles ca asta era si cel mai frumos vis al omenirii.
Imediat am plecat la mare unde m am angajat sa pot face banii necesari achizitionarii zmeului buclucas,iar dupa o vara intreaga de munca vanzand vederi, si dupa o scurta initiere in zborul cu parapanta facuta de ce cei de la aeroclubul Ariel din Targoviste am avut propriul meu zmeu si m am mutat la Baia Mare special pentru muntii existenti in zona de pe care sa mi iau zborul.
De atunci au trecut cca 12 ani iar zmeul meu sa transformat datorita cunostintelor obtinute in atatea zboruri practice dar si prin atatea materiale citite in aeronava .Nu numai ca acum parapantele au caracteristici mult mai performante fata de acum un deniu si mult mai sigure dar stiind ce poti face cu cearceaful tau zburator a devenit in timp cel mai usor si pliabil aparat de zbor din lume.A incetat sa ma fie un zmeu ci ai inceput sa l iei in serios mai ales dupa ce te a purtat printre atatia nori.
O data cu zborul am descoperit si fericirea.Tin minte ca mi au dat lacrimile cand am zburat deasupra orasului natal intr o noapte si am vazut toate stradutele laminate.Bineinteles atunci mi-am explicat lacrimile datorita vantului dar mai tarziu am inteles ce mica si frumoasa e lumea vazuta de sus.
In timp am cunoscut alti oameni ce zburau cu parapanta ca si mine si am vazut ca si pe ei ii miscau aceiasi nevoie de a fi om-pasare .Am descoperit cu ocazia asta ca am invatat sa mi ridic ochii de pe pamant mult mai des spre cer si o data cu asta sau diminuat si grijile mele.Nu mai eram atent la data cand vine intretinerea ci daca norul pufos de deasupra mea avea sa ma absoarba in el.Am suferit o reforma a privirii daca vreti.Am devenit mult mai multumit si mai indifferent la nimicurile existentiale.
Apoi,imi amintesc ,din dorinta de a mi pune la adapost cumva dragostea asta a mea de a zbura si a o face toata viata dar si de a impartasii si celorlalti din fericirea mea,mi am cumparat o parapanta de 2 persoane cu care sa pornesc o proprie afacere aceea de a oferii zboruri de agrement.Ce usor suna acum acest “mi am cumparat” dupa atatia ani.
De fapt mi am sacrificat 3 veri consecutive sa muncesc pe o plaje in Roma unde vindeam bere pe plaja 12 h pe zi ,seara faceam gratarul la un bar iar noaptea eram bodyguard la o discoteca din apropiere ca sa pot strange banii pt aceasta parapanta care costa dublu fata de una simpla.cca 3000e.
Am plecat din Italia pana in Cehia si apoi cu bagajul aferent celor 3 luni petrecute +2 parapante in spate pana in Romania cu autostopul-4000km-
Nu o sa uit niciodata drumul asta pt ca povestea despre cum muncesc eu cu 3 slujbe pe o plaja fara sa mai apuc sa dorm mai mult de 2 h pe noapte si cum strang bani de 3 ani incoace renuntand la orice altceva la impresionat pe directorul fabricii de parapante din Cehia propunandu mi sa vand parapantele lui in Romania.Asa am ajuns reprezentant Mac Para in Romania.
Concursurile nu m au atras pt ca ideia de competitie imi pare una ieftina cand o pui alaturi de zbor.
Sa concurezi ca sa ce?Sa arati ca esti mai rapid ca celalalt din dreapta ta?Atunci unde mai e savoarea?
Zborul ar trebuii sa fie o experienta personala nu o intrecere colectiva.Macar eu impartasesc ceva cu omul ala de lana mine.
In viziunea mea acolo sunt sanse sa se intample acidente tocmai datorita acestei concurente accerbe intre piloti ce rar depasesc 25 de ani.E si explicabil.Ai in stanga unul bun in dreapta unul si mai bun; tre sa faci ceva ca sa fii tu primul si atunci sacrifici din siguranta pentru performanta;faci exact ce stii ca nu trebuie sa faci ca sa ai o sansa reala.
Am avut si eu accidentele mele, chiar si fara concursuri si chiar daca nu s-au soldat cu nici o fractura asta ma facut sa pun mana sa studiez ca sa inteleg ce mi sa intamplat a.i sa nu mai fac aceleasi greseli si sa le intampin pe cele eventuale.Sa intuiesti,asta cred eu ca te invata cel mai bine acest sport caci nu poti vedea curentii de aer ce vin in intampinarea ta.Daca acesti curenti erau colorati cred ca si bunica mea ar fi zburat cu parapanta.
Parapantismul este un sport ce pare simplu insa nu este intotdeauna asa mai ales daca vrei sa faci zboruri de distanta-recordul cred ca sa ridicat intre timp la cca 400km – devine un sport al intuitiei al nervilor al stapanirii de sine.
Ce incerc sa fac eu este un zbor de agreement ,lin fara urcusuri si coborasuri violente,fara manevre rapide ce poate lua pasagerul pe nepregatite facand sa declare ca” a facut o si pe asta” adica a zburat si cu parapanta dar nu I mai trebuie.Incerc sa impartasesc cu el senzatia de lin ,de plutire prin aer ,de frumos,de acea toti ce zboara prima data cu mine sunt putin dezamagiti pt ca multi se asteapa la ceva extrem.
Bineinteles ca dupa ce zboara cu mine prima oara si vad ca nu incurca stanga cu dreapta putem incerca un alt fel de zbor mai rapid cu mai multa inaltime cu viraje scurte etc.
Sa te apuci de sportul asta ar fi o idée buna in primul rand datorita echipamentului care costa cam cat o bicicleta buna iar in al 2 lea rand ca urcand muntii de pe care vei zbura faci o conditie fizica ce putine sporturi ti o pot conferii.Aici a se studia cazul lui Toma Coconea ce a iesit pe locul 2 acum 2 ani in cea mai dura competitie in zborul cu parapanta”X ALPS”ce presupune traversarea alpilor de la est la vest in 2 saptamani pe o distant de 700km aerieni.
Cu parapanta se zboara in orice anotimp numai viteza vantului sa nu depaseasca 25 km /h ,tot secretul in parapantism reducandu se sa stii cand sa NU zbori.
Tuturor celor care doresc sa zboare le stau la dispozitie insa pentru initierea in zborul cu parapanta va recomand o scoala de zbor si nu sa fiti autodidacti cum am fost noi in urma cu 12 ani cand nu erau atatea metode moderne si atat material tehnic la dispozitie.De ce sa mai inventezi roata cand iti poti concentra energia pe dezvolatarea ei?
Pe parcursul timpului am aparut in mas media in mai multe ipostaze.
Am aparut in ziarul Adevarul:
Am aparut si in revista 4×4 pt ca cei de aici au vrut sa testeze daca avem tractiunea buna pe verticala ,insa.
http://www.4×4.ro/outdoor-zone/taxi-cu-parapanta
Am aparut si in deschiderea jurnalului de 19 la Antena 1
Am aparut si in editia de wekend al cotidianului Klik,dar nu mai gasesc link ul.
You must log in to post a comment.